Virusul herpes simplex (HSV) este un virus stravechi si ubicuitar, fiind implicat la om  in producerea de infectii acute si recurente. Transmiterea  se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul patrunde in mucoase (oculare, orale si genitale) si se replica local.

Screening-ul pentru HSV IgG se face doar la gravidele care au factori de risc crescut pentru infectie. Testul serologic poate identifica expunerea materna dar nu poate diferentia prezenta bolii active de portajul asimptomatic al virusului si nici nu are valoare predictiva asupra riscului de transmitere a infectiei prepartum sau intrapartum. Recomandarile actuale indica operatia cezariana doar la gravidele care au leziuni active in momentul nasterii1.

Determinarea anticorpilor fata de virusul herpetic este larg utilizata in centrele de transplant la donatorii si primitorii de maduva osoasa.

Depistarea anticorpilor de tip IgM este utila pentru confirmarea unei infectii active; are semnificatie clinica in special in diagnosticul infectiei neonatale si a encefalitei herpetice.

< 0.9:               Negativ

≥0.9 si <1.1:   Echivoc

≥1.1:              Pozitiv

La pacientii imunodeprimati interpretarea rezultatelor se va face cu prudenta

Rezultatele obtinute trebuie corelate intotdeauna cu diagnosticul clinic si alte teste de laborator.

Prezenta anticorpilor IgG intr-o singura proba nu este suficienta pentru a face distinctia intre o infectie activa si o infectie produsa in antecedente. Confirmarea unei infectii active se face prin efectuarea anticorpilor IgM, demonstrarea unei cresteri semnificative a anticorpilor IgG in dinamica sau prin cultura directa a virusului din leziuni.


La pacientii care prezinta infectii cu virusul varicelo-zosterian, Epstein-Barr sau citomegalovirus pot aparea cresteri ale nivelului de anticorpi HSV I si II IgG, datorita reactivitatii antigenice incrucisate in cadrul familiei herpesvirusurilor

Metoda imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta (CLIA).