AFP este o glicoproteina omoloaga albuminei, sintetizata in cursul perioadei fetale in tractul gastrointestinal, ficat si sacul vitelin. In functie de varsta gestationala, AFP ajunge pe cale transplacentara in circulatia materna, atingand un maxim de concentratie in saptamanile 32-36.

Dupa nastere, nivelul seric de AFP scade progresiv, dar cu fluctuatii mari, astfel ca valori similare cu ale adultului normal sunt atinse abia dupa aproximativ 10 luni.

La adult se intalnesc concentratii crescute de AFP- tranzitorii sau persistente – in afectiuni hepatice benigne si in procese de regenerare hepatica; niveluri foarte crescute se asociaza cu dezvoltarea carcinomului primitiv hepatic si cu tumori germinative de origine testiculara, ovariana sau extragonadala.

Determinarea AFP est eimportanta in urmatoarele situatii: suspiciune de carcinom hepatocelular, tumori germinative non-seminomatoase de origine testiculara, ovariana sau extragonadala si pentru monitorizarea tratamentului la pacienti cu tumori germinative sau carcinom hepatocelular.

Pentru AFP ca marker tumoral valorile variaza in functie de metoda de lucru:

Metoda ECLIA: <7.0 ng/mL

Metoda imunochimica cu detectie prin chemoluminiscenta: <6.0 ng/mL.

La gravide rezultatele se interpreteaza in functie de varsta gestationala.

Dupa amniocenteza valoarea obtinuta pentru AFP nu corespunde nivelului real.

Pot conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;

- anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.

Se folosesc  doua metode: imunochimica cu detectie prin electrochemilumiscenta (ECLIA) si  metoda  imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta.

Recoltarea se face pe namancate.

Specimen recoltat - sange venos1.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C1.

Volum proba – minim 0.5 mL ser1.

Cauze de respingere a probei:

specimen hemolizat; specimen expus la temperatura ridicata; specimen contaminat bacterian.