Anghinarea (Cynara scolymus) este o planta ierboasa de origine mediteraneana, la noi cultivandu-se mai ales in regiunile din sudul tarii. Descriere si parti folosite
In primul an se dezvolta frunze lungi de pana la 1 m si late de 30 cm, cu margini crestate, de culoare albicioasa, cu peri desi. Fiind sensibila la temperaturi scazute, pe timpul iernii trebuie protejata de frig prin acoperire cu frunze sau paie. In al doilea an, dintre tulpinile inalte apar si flori mari de culoare violacee si forma globuloasa. Frunzele de anghinare (Folium Cynarae) au gust amar si se recolteaza de 3-4 ori pe an, dupa maturizare, inca din primul an, in lunile iunie-septembrie.
Substante active
Frunzele de anghinare contin polifenoli (cinarina si alti produsi
clorogenici), flavonoizi (cinarozida, scolimozida), un principiu
amar (cinaropicrina), cinaratriol, compusi sterolici (taraxasterol,
pseudotaraxasterol, stigmasterol si betastigma-sterol).
Actiune, proprietati
Preparatele din anghinare au actiune coleretica, colagoga, antitoxica hepatica, hipolipemianta, diuretica, stimuleaza excretia colesterolului prin bila, scad nivelul de colesterol din sange si stimuleaza pofta de mancare.
Extractul de anghinare stimuleaza secretia de bila, precum si regenerarea celulelor hepatice, ajutand la neutralizarea si eli-minarea substantelor toxice de catre ficat si avand un efect asemanator cu cel al silimarinei. Efectul coleretic al extractului de anghinare a fost confirmat prin studii clinice dublu-orb. Infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele hepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii.
Administrarea de preparate din anghinare in diferite forme de icter duce la o crestere a eliminarii urinare cu disparitia sarurilor si pigmentilor biliari din urina, scaun si piele.
Desi actiunea hipocolesterolemianta este cunoscuta de mult timp si dovedita prin studii, totusi mecanismul de actiune nu este mca destul de bine clarificat. Cinarina, una dintre substantele careia i se atribuie efectul de scadere a colesterolului sanguin, spre deose-bire de acidul nicotinic, folosit si el pentru limitarea nivelului de colesterol din sange, dar cu importante efecte adverse, nu da nastere la fenomene secundare nedorite.
Studiile experimentale recente arata ca extractul apos din frunzele de anghinare inhiba in mod indirect, dar eficient, biosinteza colesterolului la nivelul ficatului. Efectul este cu atat mai accentual, cu cat doza administrata este mai mare si pare sa persiste cca 20 de ore, chiar si dupa indepartarea extractului. In aceste studii, eel mai intens efect de inhibitie a sintezei colesterolului 1-au avut luteolina, cinarozida si, intr-o masura mai mica, acidul clorogenic.
Alte studii pe culturi de celule au pus in evidenta importante proprietati antioxidante, ceea ce ii face pe cercetatori sa considere extractul apos de anghinare un agent promitator de protectie a celulelor in fata stresului oxidativ.
Indicatii terapeutice
Anghinarea, ca remediu fitoterapeutic, este indicata in insuficiente hepatice si renale, hepatita cronica si ciroza hepatica, calculoza biliara, ateroscleroza, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, adjuvant in tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicatii. Eficienta extractelor de anghinare in tratamentul disfunctiilor hepatice si biliare, in diverse acuze digestive cum ar fi senzatia de balonare, inapetenta, greata si durerile abdominale, a fost dovedita in numeroase studii clinice. In plus, fitoterapia cu extracte de anghinare pare sa nu prezinte riscuri semnificative, deoarece dozele terapeutice sunt sub nivelul dozelor toxice.
Preparare si administrare
In afectiunile hepato-biliare se prepara o infuzie din 2 lingurite de planta uscata si maruntita, la 300 ml apa. Se bea in trei reprize, cu 30 de minute inaintea meselor principale. Pana la servirea mesei se recomanda ca pacientul sa stea culcat pe partea dreapta. Dupa 10 zile, preparatul se poate face mai concentrat (4 lingurite la 300 ml apa), iar dupa alte 10 zile, cu prudenta, se poate prepara infuzia din 5 lingurite de planta uscata, la 300 ml apa. Tratamentul se poate relua, daca mai este necesar, dupa o pauza de o luna.
In mod curent, frunzele de anghinare se asociaza cu diferite
plante medicinale (menta, pelin, brusture etc.).
Anghirolul,respectivAnghirolul cu saruri de magneziu,preparate comercializate prin farmacii, sunt o alternativa fitoterapeutica usor de procurat si administrat in afectiunile hepato-biliare acompaniate de balonare, indigestii etc.
O formula recomandata in Indexul fitoterapeutic este constituita din 9 parti frunze de anghinare si 1 parte frunze de menta. O lingura din acest amestec de frunze se infuzeaza intr-o cana cu apa. Se bea calda, in inghitituri mici. Se pot adminstra 2-3 cani pe zi.
Un alt amestec din care se poate prepara o infuzie este format din frunze de anghinare - 3 parti, fructe de armurariu - 3 parti, inflorescente de pelin - 3 parti si fructe de anason dulce (fenicul) - 1 parte. Infuzia se prepara dintr-o lingura de amestec de produse, la 1 cana cu apa si se administreaza la fel ca infuzia de mai sus.
Pentru stimularea poftei de mancare se recomanda o infuzie din 1 lingurita de planta uscata, la 1 cana cu apa si se bea cate1/2 de cana inainte de masa.
Si in cazul afectiunilor renale sau al hiperlipidemiilor, infuzia se prepara la fel, administrandu-se 2-3 cani pe zi.
Intra in compozitia granulelor Instamixt, a comprimatelor Hepatobil si a preparatelor Anghirol, mai sus mentionate.
Contraindicatii
Nu se admnistreaza in stadiul acut al bolilor hepato-biliare si renale.
Diverse :
In tarile din sudul Europei (Italia, Franta) precum si in SUA si Argentina, anghinarea se cultiva pe suprafete extinse, fiind nu numai o plants medicinala, ci si alimentara. Baza carnoasa a inflorescentei si bracteelor se consuma ca aliment sub diverse forme, fiind considerata o delicatesa.
Sfatul farmacistului
Produse recomandate
|