Spre deosebire de animalele de experienta la care obezitatea se instaleaza inevitabil in anumite conditii neuroendocrine, la om, ca rezultat al dezvoltarii scoartei cerebrale, posibilitatea corectarii prin reeducare a instinctului alimentar ramane deschisa. Rolul educatiei igienico-sanitare este esential, ea trebuind inceputa inca din copilarie, prin includerea in scoli a unui ciclu de lectii de igiena alimentara generala, capabila sa fixeze definitiv in mintea copiilor o serie de notiuni privind pericolul abaterii de la anumite norme ale alimentatiei rationale.
Obiceiul supraalimentarii copiilor sau femeilor insarcinate sub pretextul feririi de imbolnaviri sau al necesitatii crescute de calorii in sarcina sau lactatie este dezastruos. El duce rapid la o adevarata pervertire a instinctului alimentar, in special prin fortarea mecanismului care, ca urmare a senzatiilor de foame si satietate, pune de acord consumul alimentar cu nevoile energetice ale organismului. Copii si femeile insarcinate hranite fortat sfarsesc prin a se obisnui sa manance din propriu impuls cantitati disproportionat de mari de alimente, chiar atunci cand mobilul acestui abuz a incetat sa mai existe. Reglarea central-nervoasa a apetitului se conditioneaza in cazul unei supraalimentari fortate de durata in asa fel incat satisfactia pe care o resimte orice om infometat dupa masa, se obtine la obez numai cu pretul unui adevarat ospat.
Nu mai putin daunator este obiceiul parintilor care, pentru stimularea copiilor la invatatura sau buna purtare, rasplatesc succesele acestora cu prajituri sau bomboane, conferind astfel o valoare exagerata si suplimentara acestor alimente. Copii incep sa le considere drept premii, care, dependent de efectele vegetative agreabile pe care le produc, au o valoare psihologica exceptionala. De aici pana la abuzul de dulciuri procurate cu orice pret nu este decat un pas.
Privitor la consumul de dulciuri trebuie remarcat ca ele se consuma mai curand pentru ca plac, decat fiindca corespund unei necesitati fiziologice reale.
Mamele trebuie convinse ca nu copilul cel mai gras este si cel mai sanatos. Numerosi autori au aratat ca un important numar de obezi s-au ingrasat incepand din copilarie si ca obezitatea care debuteaza inainte de 10 ani tinde sa persiste si la varsta adulta, fiind totodata mai refractara la tratament. De aceea, este foarte important ca mamele, si in special cele obeze, sa inteleaga importanta cruciala pe care o au primii ani de viata in formarea obiceiurilor alimentare ale copiilor lor.
Prevenirea obezitatii impune mai ales la descendentii familiilor de obezi intensificarea asisteneti medicale si a educatiei dietetice (la femei, mai laes in epoca maternitatii si a menopauzei , cand creste frecventa de debut a obezitatii).
Practic, urmarirea greutatii femeilor insarcinate din familiile obeze, prin cantarirea saptamanala si confrunatrea cu normele de greutate pentru sexul si varsta lor, este principala masura destinata prevenirii aparitiei obezitatii in aceste cazuri. Orice abatere in plus fata de normal trebuie prompt corectata prin reducerea dulciurilor si a fainoaselor in zilele ce urmeaza.
Un rol deosebit de important in ceea ce priveste prevenirea obezitatii revine asadar obstreticianului. El trebuie sa se familiarizeze cu notiunea ca femeia este particular de expusa la obezitate dupa nastere si la menopauza. Este necesar sa se insiste asupra faptului ca mama nu trebuie sa castige in cursul sarcinii mai mult de 8-10 kg fara de riscuri atat pentru mama cat si pentru fat. Combaterea ideii ca supraalimentatia este de rigoare in sarcina si lactatie poate astfel fi salutara nu numai pentru mama, ci si pentru copil.
In ceea ce priveste barbatii si mai laes cei proveniti din familii de obezi, modificarea obiceiurilor alimentare si de viata contemporane primilor ani dupa casatorie impune ca in aceasta perioada sa se adopte o atitudine impotriva aparitiei obezitatii, prin combaterea abuzului alimentar si a sedentarismului.
In general ,la nivelul individual, al celor predispusi la ingrasare, trebuie incurazat controlul sistematic al greutatii, ca parte insemnata a programului zilnic de viata, de aceeasi importanta, de exemplu, cu masurarea tensiunii arteriale la hipertensivi, sau a glicemiei la diabetici; aceasta masura va fi cu atat mai utila medicului in momentul prezentarii pentru rezolvarea problemei de greutate, deoarece evolutia greutati in timp este importanta pentru a se cunoaste cat mai exact modul in care trebuie actionat. De la primele semne de castig personal trebuiesc luate masuri, deoarece mai tarziu, asa cum am aratat, obezitatea constituita este mult mai greu de invins.
Sfatul farmacistului
Produse recomandate
|