Recuperare parolă   Nu aveţi cont? Cont nou   Cum Comand   Contact
Prima pagină » Prospecte PCFarm.ro » TENORMIN, solutie injectabila

Index prospecte medicamente:
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Prospect - TENORMIN, solutie injectabila

Prospect - TENORMIN, solutie injectabila


NU comercializăm TENORMIN, solutie injectabila!
În schimb, puteți comanda PRODUSELE COMPLEMENTARE recomandate în această pagină.
Citiți cu atenție prospectul înainte de achiziționarea produsului recomandat!


Formularul 230 editabil 2022 - Redirectionare 3,5


    Denumirea comercială: TENORMIN, solutie injectabila    DCI:


  Produs complementar recomandat
Indicatii: Hipertensiune; angina pectorala; aritmii cardiace; infarct de miocard; administrarea precoce si tardiva.Dozare si administrare: Adulti: Hipertensiune. Majoritatea pacientilor raspund la o doza zilnica de 50-100 mg oral, administrata in priza unica. Efectul va fi complet dupa una sau doua saptamani. O scadere suplimentara a presiunii sanguine poate fi obtinuta prin asocierea Tenormin cu alti agenti antihipertensivi. Angina.
Forma de prezentare: Tenormin comprimate se prezinta sub forma de comprimate filmate, rotunde, biconvexe, continand 50 sau 100 mg atenolol Ph Eur. Tenormin solutie injectabila se prezinta sub forma de solutie apoasa, izotonica, tamponata cu citrati, continand 5 mg atenolol Ph Eur in 10 ml.

Majoritatea pacientilor cu angina pectorala vor raspunde la 100 mg zilnic, sub forma orala, administrate in priza unica sau fractionata. Este putin probabil ca prin cresterea dozei sa se obtina beneficii mai mari. Aritmii. Doza initiala adecvata de Tenormin este de 2,5 mg (5 ml) injectata intravenos in decurs de 2,5 minute (adica, 1 mg/minut). Aceasta poate fi repetata la intervale de 5 minute, pana cand se obtine raspunsul, fara a depasi doza totala maxima de 10 mg. Daca Tenormin este administrat in perfuzie, doza de 0,15 mg/kgcorp poate fi administrata intr-un interval de 20 minute. Daca este necesar, injectarea intravenoasa sau perfuzia poate fi repetata la fiecare 12 ore.

Dupa controlul aritmiei cu Tenormin administrat intravenos, doza adecvata de intretinere este de 50-100 mg zilnic administrata oral in priza unica. Infarctul de miocard. Administrarea precoce dupa infarctul miocardic acut: Reduce dimensiunile zonei infarctizate, incidenta aritmiilor ventriculare, morbiditatea si durerea, necesarul de analgezice opiacee si mortalitatea precoce. Pentru pacientii la care se poate aplica un tratament intravenos cu beta-blocante si la care s-a instalat in ultimele12 ore o durere toracica, se va administra imediat o doza de 5-10 mg Tenormin prin injectare intravenoasa lenta (1 mg/minut), urmata de o doza orala de 50 mg Tenormin dupa 15 minute, dupa ce exista siguranta ca nu au aparut reactii adverse dupa injectarea intravenoasa. Trebuie continuat cu 50 mg oral dupa 12 ore de la injectarea intravenoasa si, dupa alte 12 ore, cu o doza de 100 mg oral, administrata zilnic in priza unica. Daca se produc bradicardie si/sau hipotensiune sau alte reactii adverse care impun tratament, se va intrerupe tratamentul cu Tenormin. Administrarea tardiva dupa infarctul miocardic acut la cateva zile de la instalare: se recomanda o doza zilnica orala de Tenormin 100 mg, pentru profilaxia pe termen lung a infarctului de miocard. Batrani: Necesarul de doze poate fi mai redus, mai ales la cei cu afectarea functiei renale.
Copii: Nu exista o experienta pediatrica cu Tenormin, si din acest motiv, Tenormin nu este recomandat copiilor. Insuficienta renala: Deoarece Tenormin este excretat pe cale renala, dozele trebuie adaptate in caz de afectare severa a functiei renale. Nu se produce o acumulare semnificativa a Tenormin la pacientii care prezinta un clearance la creatinina mai mare de 35 ml/min/1,73 m2 (intervalul normal este cuprins intre 100-150 ml/min/1,73 m2). La pacientii cu clearance-ul la creatinina cuprins intre 15-35 ml/min/1,73 m2 (echivalent al creatininei serice intre 300-600 micromol/l), doza orala trebuie sa fie de 50 mg zilnic si doza intravenoasa de 10 mg o data la doua zile. La pacientii cu clearance-ul la creatinina sub 15 ml/min/1,73 m2 (echivalent al creatininei serice mai mare de 600 micromol/l), doza orala va fi de 50 mg in zile alternative, iar doza intravenoasa va fi de 10 mg o data la patru zile. Pacientii hemodializati vor primi 50 mg oral dupa fiecare dializa; aceasta se va face sub supraveghere medicala si in mediu spitalicesc, deoarece pot aparea scaderi marcate ale presiunii sanguine.

Contraindicatii: Tenormin, asemanator altor beta-blocante, nu trebuie folosit la pacientii care prezinta oricare din urmatoarele: hipersensibilitate cunoscuta la aceasta substanta; bradicardie; soc cardiogen; hipotensiune; acidoza metabolica; afectiuni circulatorii arteriale periferice severe; bloc de gradul doi sau trei; sindrom de sinus bolnav; feocromocitom netratat; insuficienta cardiaca necontrolata medicamentos.

Precautii: Tenormin, asemanator altor beta-blocante, desi este contraindicat in cazul insuficientei cardiace necontrolate (se vor consulta contraindicatiile), poate fi folosit la pacientii la care semnele insuficientei cardiace se afla sub control. Trebuie acordata atentie pacientilor cu rezerva cardiaca redusa; poate creste numarul si durata crizelor anginoase la pacientii cu angina tip Prinzmetal datorita predominantei vasoconstrictiei coronariene mediate prin receptorii alfa. Tenormin este un blocant beta1-selectiv; ca urmare, folosirea lui poate fi luata in considerare, desi trebuie acordata o atentie deosebita; desi este contraindicat in afectiunile circulatorii arteriale periferice severe (se va consulta "Contraindicatii"), si cele mai putin severe pot fi agravate; datorita efectului negativ asupra timpului de conducere, trebuie acordata atentie daca este administrat pacientilor cu bloc de gradul intai; poate influenta tahicardia si hipoglicemia; poate masca semnele tireotoxicozei; reduce frecventa cardiaca, ca urmare a actiunii sale farmacologice. In cazurile rare in care un pacient sub tratament dezvolta simptome care pot fi atribuite unei frecvente cardiace scazute, se va reduce doza; nu trebuie intrerupt brusc la pacientii care prezinta boala ischemica coronariana; poate cauza o reactie mai severa la o varietate de alergeni cand este administrat pacientilor cu istoric de reactii anafilactice la asemenea alergeni. Acesti pacienti pot fi neresponsivi la dozele uzuale de adrenalina folosite pentru tratarea reactiilor alergice; poate determina o crestere a rezistentei cailor aeriene la pacientii astmatici. Tenormin este un beta1-blocant selectiv; ca urmare, folosirea lui poate fi luata in considerare, desi trebuie acordata o atentie deosebita. Daca apare o crestere a rezistentei cailor aeriene, Tenormin trebuie intrerupt si daca este necesar se va administra terapie bronho-dilatatoare (de ex. salbutamol).

Interactiuni medicamentoase si alte tipuri de interactiuni: Folosirea asociata a beta-blocantelor si a blocantelor canalelor de calciu cu efect inotrop negativ, de ex. verapamil, diltiazem, poate conduce la o exagerare a acestor efecte, mai ales la pacientii cu functie ventriculara afectata si/sau tulburari de conducere sino-atriala sau atrio-ventriculara. Aceasta poate conduce la hipotensiune severa, bradicardie si insuficienta cardiaca. Nu trebuie administrate intravenos nici beta-blocantul si nici blocantul canalelor de calciu in decurs de 48 ore de la intreruperea unuia din ele. Tratamentul asociat cu dihidropiridine, de ex. nifedipina, poate creste riscul de hipotensiune, si poate aparea insuficienta cardiaca la pacientii cu forme latente. Glicozizii digitalici, in asociere cu beta-blocantele, pot prelungi timpul de conducere atrio-ventriculara. beta-blocantele pot exacerba hipertensiunea de rebound care poate urma intreruperii clonidinei. Daca cele doua medicamente sunt co-administrate, beta-blocantul trebuie intrerupt cu cateva zile inaintea intreruperii clonidinei. Daca clonidina este inlocuita cu un beta-blocant, introducerea beta-blocantului trebuie intarziata cateva zile dupa ce s-a oprit administrarea clonidinei. Atentie trebuie acordata in cazul prescrierii asociate a beta-blocantelor cu agenti anti-aritmici din clasa I, cum este disopiramida. Folosirea concomitenta a agentilor simpatomimetici, de ex. adrenalina, poate contracara efectul beta-blocantelor. Administrarea concomitenta a medicamentelor inhibitoare a prostaglandin-sintetazei (de ex.: ibuprofen, indometacin) poate reduce efectul hipotensor al beta-blocantelor. Trebuie acordata atentie cand se folosesc agenti anestezici cu Tenormin. Anestezistul trebuie informat si acesta va alege agentul anestezic cu cel mai mic efect inotrop negativ posibil. Utilizarea beta-blocantelor cu medicatia anestezica poate conduce la atenuarea tahicardiei reflexe si la cresterea riscului de hipotensiune. Este bine de evitat agentii anestezici care produc depresia miocardului.

Sarcina si alaptare: Tenormin traverseaza bariera placentara si apare in sangele cordonului ombilical. Nu au fost efectuate studii asupra utilizarii Tenormin in primul trimestru de sarcina si nu poate fi exclusa posibilitatea afectarii fetale. Tenormin a fost folosit sub supraveghere atenta pentru tratamentul hipertensiunii din cursul ultimului trimestru de sarcina. Administrarea Tenormin la femeile gravide, pentru tratamentul hipertensiunii usoare si medii, a fost asociata cu intarzierea dezvoltarii intrauterine. De aceea, folosirea Tenormin la femeile care sunt, sau pot ramane gravide, necesita ca beneficiul scontat sa fie cantarit fata de riscurile posibile, mai ales in primele doua trimestre de sarcina.

Exista o acumulare semnificativa a Tenormin in laptele matern. Trebuie acordata atentie cand Tenormin este administrat unei femei care alapteaza la san.

Efectul asupra abilitatii de a conduce autovehicule si de a manevra echipamente: Este putin probabil ca folosirea Tenormin sa produca afectarea capacitatii pacientilor de a conduce autovehicule sau de a manevra echipamente. Totusi, trebuie luat in considerare faptul ca ocazional pot aparea ameteli sau oboseala.
Efecte secundare posibile: Tenormin este bine tolerat. In studiile clinice, efectele secundare raportate sunt, in general, cele datorate actiunilor farmacologice ale atenololului. Au fost raportate urmatoarele efecte nedorite, prezentate in functie de aparate si sisteme: Cardiovascular: bradicardie; agravarea insuficientei cardiace; hipotensiune ortostatica care se poate asocia cu sincope; extremitati reci. La pacientii susceptibili: precipitarea unui bloc de conducere; claudicatie intermitenta, fenomen Raynaud. SNC: confuzie; ameteli; cefalee; modificari ale afectivitatii; cosmaruri; psihoze si halucinatii; tulburari ale somnului de genul celor observate in cazul altor beta-blocante. Gastrointestinale: uscaciunea mucoasei bucale, tulburari gastrointestinale. Hematologice: purpura, trombocitopenie. Tegumentare: alopecie; uscaciunea conjunctivelor; reactii cutanate psoriaziforme; exacerbarea psoriazisului; rash cutanat. Respirator: poate aparea bronhospasm la pacientii cu astm bronsic sau cu antecedente astmatice. Sensibilitatea vizuala: tulburarea acuitatii vizuale. Altele: oboseala; s-a observat o crestere a ANA (anticorpi antinucleari), dar nu este clara importanta clinica a acestei observatii. Trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu acest medicament daca, in functie de observatia clinica, starea de bine a pacientului este afectata prin oricare din reactiile de mai sus.

Supradozare: Simptomele supradozarii pot cuprinde bradicardie, hipotensiune, insuficienta cardiaca acuta si bronhospasm. Tratamentul general trebuie sa includa: supraveghere atenta, tratament intr-o unitate de terapie intensiva, folosirea lavajului gastric, a carbunelui activat si a unui laxativ pentru prevenirea absorbtiei oricarui medicament prezent inca in tractul gastrointestinal, folosirea plasmei si a substituentilor de plasma pentru tratarea hipotensiunii si a socului. Trebuie luata in considerare posibilitatea folosirii hemodializei sau a hemoperfuziei. Bradicardia excesiva poate fi tratata cu atropina 1-2 mg intravenos si/sau prin aplicarea unui pacemaker. Daca este necesar, aceasta poate fi urmata de 10 mg glucagon administrat intravenos. Daca este necesar, aceasta poate fi repetata sau urmata de o perfuzie cu glucagon in doza de 1-10 mg/ora, in functie de raspuns. Daca nu apare nici un raspuns la glucagon sau daca nu exista glucagon, poate fi administrat un stimulent al receptorilor beta, cum este dobutamina in doza de 2,5-10 mcg/kg corp/minut in perfuzie intravenoasa. Dobutamina, datorita efectului sau inotrop pozitiv, poate fi folosita si in tratamentul hipotensiunii si a insuficientei cardiace acute. Este posibil ca aceste doze sa fie inadecvate pentru inlaturarea efectelor cardiace ale -blocarii daca supradozarea a fost exagerata. De aceea, doza de dobutamina trebuie crescuta, daca este necesar, pentru a obtine un raspuns adecvat in functie de starea clinica a pacientului. Bronhospasmul poate fi in mod obisnuit tratat cu bronhodilatatoare.

Proprietati: Atenololul este un beta-blocant cu selectivitate beta1 (adica, actioneaza preferential pe receptorii adrenergici beta1 de la nivelul cordului). Selectivitatea descreste cu cresterea dozei. Atenololul nu prezinta activitate simpatomimetica intrinseca si nici actiune stabilizatoare de membrana si, asemanator altor beta-blocante, prezinta efecte inotrop negative (si ca atare este contraindicat in insuficienta cardiaca necontrolata medicamentos). Asemanator altor beta-blocante, modul de actiune al atenololului in tratamentul hipertensiunii este neclar. Probabil actiunea Tenormin de reducere a frecventei si a contractilitatii cardiace il face eficient in inlaturarea sau ameliorarea simptomelor pacientilor cu angina. Este putin probabil ca proprietatile suplimentare prezentate de S(-) atenolol, comparativ cu amestecul racemic, sa determine efecte terapeutice diferite. Tenormin este eficient si bine tolerat la majoritatea populatiilor etnice, desi este posibil ca raspunsul sa fie mai redus la negri. Tenormin este compatibil cu diureticele, alti agenti antihipertensivi si antianginosi (se vor consulta interactiunile).

Proprietati farmacocinetice: Dupa administrarea pe cale intravenoasa, nivelurile plasmatice ale atenololului descresc triexponential, cu un timp de injumatatire a eliminarii de aproximativ 6 ore. In intervalul de doze de 5-10 mg administrate intravenos, profilul nivelului plasmatic urmareste o farmacocinetica liniara si beta-blocantul este inca detectabil la 24 ore dupa o doza de 10 mg intravenos. Absorbtia atenololului dupa administrarea orala este importanta dar incompleta (aproximativ 40-50%) cu atingerea concentratiei plasmatice maxime dupa 2-4 ore de la administrare. Nu exista o metabolizare hepatica semnificativa a atenololului si peste 90% a celui absorbit ajunge in circulatia sistemica sub forma nemodificata. Timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 6 ore dar acesta poate creste in cazul afectarii renale severe, deoarece principala cale de eliminare este cea renala. Atenololul patrunde slab in tesuturi datorita liposolubilitatii sale scazute si concentratia sa in tesutul nervos este mica. Se leaga putin de proteinele plasmatice (aproximativ 3%). Tenormin este eficient timp de minimum 24 ore dupa o singura doza zilnica. Dozarea simpla contribuie la complianta buna a pacientilor printr-un grad inalt de acceptare.

Particularitati farmaceutice: Compatibilitatea cu lichidele injectate intravenos. Solutia de Tenormin este compatibila cu solutiile de clorura de sodiu 0,9% w/v si glucoza 5% w/v.

Conditii de pastrare: Comprimatele de Tenormin trebuie pastrate la temperatura camerei, protejate de lumina si umezeala. Fiolele de Tenormin trebuie pastrate la temperatura camerei, protejate de lumina.

Producator: Zeneca


Sfatul farmacistului Sfatul farmacistului
            Produse recomandate


             Întrebări și Răspunsuri

Ghimbirul din Potent power
Buna ziua ! Din alte articole am aflat ca ghimbirul este interzis celor cu probleme cardio-vasculare ...
Pot la prânz să beau 150 GR.vin rosu natural ?
Iau pradaxa de 75 dim.si seara ...
↳ Buna ziua! Daca va limitati la UN pahar de vin rosu natural, este in regula! Resveratrolul continut de acesta este de ajutor in afectiunile cardio-v ...
Vezi tot răspunsul şi recomandările farmacistului
Aspenter combinat cu Nebilet
Bună ziua am și eu o întrebare?Eu am tratament cu Nebilet jumătate de pastila. Vreau sa iau Asp ...
↳ Buna ziua! Aspenter nu scade tensiunea, este indicat pentru a mentine sangele fluid, impiedica formarea cheagurilor si implicit aparitia evenimentelo ...
Vezi tot răspunsul şi recomandările farmacistului

Atentionare!

Nu trebuie să folosiţi informaţiile prezente în aceste pagini, în scopul diagnosticării sau tratării oricăror probleme de sănătate sau boală sau de înlocuire a medicamentelor, a tratamentelor prescrise de persoanalul medical autorizat.

Produse complementare recomandate



Oferte şi Reduceri
Sfatul farmacistului

Sfatul farmcistului alcool
alcool

va rog sa imi spuneti daca picaturile antialcool se pot pune in cafea ... Buna ziua! In cafea nu este indicat sa le adaugati, pentru ca li se v ...


Sfatul farmcistului Rugaminte!
Rugaminte!

Buna ziua! As dori sa aflu daca langa baraka se poate lua si supliment ... Buna ziua! Da, se poate face asocierea, pastrand un interval de minim ...


Sfatul farmcistului administrare 5 HTP Secom
administrare 5 HTP Secom

Buna ziua, Am luat 5 HTP de la Secom 6 luni, am facut pauza 2 saptama ... Buna ziua! Mai asteptati inca 2 saptamani, apoi reluati administrarea ...


Sfatul farmcistului Doza depășită de sirop
Doza depășită de sirop

Bună, Buna ziua, Am un baietel de 2 aniďż˝accidental i-am dat o doza m ... Buna ziua! Adresati-va serviciului de urgenta cel mai apropiat de dom ...


Sfatul farmcistului Ulei de peste si gelatina femosun
Ulei de peste si gelatina femosun

Buna ziua nu ati raspuns nici acuma ce fel de peste se foloseste in vi ... Buna ziua! Gelatina este de origine animala, in principal provenind d ...


Sfatul farmcistului Baraka 100mg
Baraka 100mg

Pot manca bomboane cu alcool in timp ce iau Baraka 100mg? ... Buna ziua! Da, puteti consuma cantitati reduse de alcool in asociere ...